Pentru ca amintirile te bantuie

Am intrat in cimitir imbracat la 4 ace. Nu ma mai imbracasesi asa de la moartea mamei. Aveam in mana un buchet de trandafiri albi. M-am indreptat spre mormantul mamei incercand sa-mi amintesc pe unde era. Cand am ajuns am pus florile pe mormant si am inceput sa ma rog.

Azi se implineau acei 10 ani de la moartea mamei , frumoas imbracat m-am dus cu un bucet mare de flori , spera sa fie singur , dar il zari pe Kazuya , se apropie incet de el si ii puse mana pe umar .

M-am intors putin speriat sa vad cine e. L-am vazut pe Ruki si am zambit.
-Si tu pe aici?am zambit.

AM intrat in cimitir imbracata intr-o rochie neagra scurta.Am mers la mormantul parintilor si am asezat un buchet de flori.Am ingenunchiat langa mormant incepand sa plang.
-Nu imi vine sa cred ca au trecut 5 ani.am spus mai degraba mam gandit cu voce tare.

-Da si eu . murmura punand buchetul langa cel al lui .

M-am ridicat stergandu-mi lacrimile si asezandu-ma pe mormant.Inca nu imi venea sa cred ca murisera.

-Iti vine sa crezi ca au trecut 10 ani?l-am intrebat nostalgic.

M-am ridicat intr-un final de pe mormant si mam asezat pe o banca.Mi-am pus o casca in urechi si am inceput sa cant ,,sa zburam spre cer" de la simplu..melodia preferata a parintilor mei.

-Nu ... sincer nu imi vine sa cred , parca ieri era langa noi si radea , sau tipa dupa tine ca faceai numai prosti ... murmura el pe un ton nostalgic .

M-am oprit din cantat stergandu-mi lacrimile si dandu-mi castile jos.Am observat ca nu eram singura si nu imi dadeam seama cine erau cei doi.Pana la urma dupa ce mam chinuit l-am recunoscut pe unu dintre ei care era Kazuya dar pe celalat nu il stiam.

-Asai...si mereu cand fugeam de ea sa nu ma prinda tu ma prindeai si ma duceai la ea. Iar ea ma certa dupa care incepea sa rada.am zis nostalgic.

Isi plimba cainele prin cimitir.Cainelui ii placea pe'aici asa ca venea tot mai des. Il observa pe Kazu si pe Ruki.Se duse la ei facand cu mana in semn de salut.
-Hey baieti!Le spuse,zambind.

Am văzut-o pe Sung şi am sarutat-o.
-Ce faci beib?am întrebat-o zâmbind.

Ii raspunse la sarut,apoi zambi.
-Pai,cred ca am venit cu cainele la plimbare.Numa` p'aci ma aduce. Ii place mult in cimitir.Tu ce faci ?

-Am venit la mormantul mamei!Azi se implinesc 10 ani de la moartea ei!am zis nostalgic.

-Aha.Imi pare rau. Isi lasa privirea in jos,apoi il imbratisa,scapand lesa cainelui din mana.

-Asta e!Daca asa a fost sa fie!Am trecut peste!am imbratisat-o.

Ii zambi ca un ingeras apoi cand si-a dat seama ca [,] cainele ei nu mai este pe langa ea,ii pieri rapid zambetu`.
-Hopa.Cred ca a fugit cainele. Spuse,cautandu-l cu privirea.

Am vazut un catelus aproape de banca unde stateam.M-am ridicat luandu-l in brate si uitandu-ma prin cimitir dupa cine putea sa il aiba.Am vazut-o pe Sung,Kaz si inca cineva.Am luat-o spre ei.
-Cred ca este al tau.i-am spus lui Sung zambind si lasand cainele jos dandu-i lesa.

-Mda ... trist , dar asta este , nu putem da timpul inapoi ... mumura pe un ton trist .

Am intrat in cimitir cu un buchet de flori in mana. Ma uitam de colo colo dupa un mormant cunoscut mie, dar pe care nu l-am vizitat de mult. L-am gasit repede si m-am asezat in genunchi, lasand buchetul de flori la baza crucii de beton.
-Cica era vorba ca vei sta cu mine, nu-i asa? am soptit, privind poza fratelui meu mai mare.

Ii multumi lui Maya luand lesa in mana.
-Chiar il cautam.Fuge ca disperatu`,far' vreun motiv.

Am oftat si m-am ridicat. Era prea tarziu sa ii mai plang de mila acum. Sase ani fara el iar patru fara parinti. Am privit in jur si am observat un grup vorbaret. M-am indreptat intr-acolo, sperand sa gasesc o persoana cu care sa vorbesc.

O zari pe Ai-chan. O stranse in brate.
-Hey Ai.Ce'i cu fata aia plouata? O intreba facand ochii mari.

Am imbratisat-o la randul meu si i-am zambit.
-Suntem in cimitir, nu-i asa? am spus ironic. Tu ce faci?
M-am uitat in spatele ei si i-am vazut pe Kazu si Ruki. Am zambit usor sters, apoi mi-am indreptat din nou privirea spre Hyo.